Am renuntat la blond acum ceva vreme ..si cat m-am chinuit sa-l obtin!
Se spune (si cred eu) ca schimbarile astea bruste exterioare provin dintr-un dereglaj emotional, launtric.
Poate ca ceva ce s-a schimbat in viata mea m-a clatinat si am ales sa ma refugiez intr-o culoare sau alta a parului, a unghiilor, a hainelor..
Ce pot spune acum, cand m-am decis sa nu-mi mai vopsesc parul niciodata?
Ca nu ma mai reneg, asa cum spunea mama cand ma vedea ca incep operatiunea"moartea subita a parului" cu decolorant, vopsea, uscator de par si placa?
Si cam avea dreptate. Nu ma acceptam asa cum am venit pe pamant, cu satenul ala bland si onduleuri pierdute.
Ai mei m-au lasat intotdeuna sa iau singura deciziile in ceea ce ma priveste.. si m-am lamurit.
In momentul in care eu apreciez la cineva acel ceva natural, asta trebuie sa si redau, exprim, arat ..naturalul.
De ce?
Pentru ca oamenii sunt diferiti, au educatie diferita, conceptii diferite si mai ales principii.
Desi nu au acest drept desavarsit, oamenii judeca ..si nu-mi pasa atat de mult parerea altora, dar momentan traim intr-o societate cruda, ce eticheteaza la prima vedere ..fara un studiu *normal* mai amanuntit al comportamentului.
Acum pot sa traversez linistita Burebista ca sa ajung la Mall ca nu mai aud claxoane din stanga si dreapta de la tot felul de cocalari needucati! *e testata treaba*


Deci de vara asta discutam 100% natural.